Acesta vine in ajutorul celor care vor sa desluseasca culisele social media.

Nu o sa va plictisesc cu structura capitolelor si a subcapitolelor, ci o sa punctez ceea ce mi s-a parut mie mai interesant.

Din primele randuri am aflat ca cel mai important, inainte de a stabili directia in care vrei sa te dezvolti in social media, trebuie sa iei in considerare 3 concepte cheie care cresc gradul de vizibilitate si relavanta in online:

interactivitate – posturile de pe bloguri, comenturile pe care le lasi, gradul de implicare in retelele sociale

sharing – materialele video & audio incarcate

colaborare – participare activa in sistemul de social bookmarking si in wiki-uri (wiki este de fapt cuvantul hawaiian pentru rapid)

Inainte de a-ti face site/blog este necesar sa stabilesti 1. ce entitate reprezinti in mediul online (afacere, produs etc) si 2. ce persoana. Din momentul in care incepi sa postezi articolele, este foarte important sa le etichetezi in mod relevant pentru a fi vizibil in motoarele de cautare si pentru a face cat mai multe conexiuni intre tine si domeniile de interes.

Cartea ne mai invata cum sa construim un blog/site pe platforma WordPress si cum generam si distribuim continut prin RSS ( Really Simple Syndication).

Un capitol intreg este dedicat retelelor de sociale si micro-bloggingului: Facebook, LinkedIn, Twitter. De aici aflam totul despre creearea profilului, paginilor si folosirea aplicatiilor & badge-urilor.

Capitolul meu preferat este cel dedicat social bookmarking-ului, de unde am aflat informatii pretioase despre Delicious, StumbleUpon si alte cateva. Acestea sunt o resursa inepuizabila de informatie clasificata pe domenii de interes, relevante si verificate. De asemenea, exista posibilitatea sa construim propria baza de informatii din mii de pagini de internet.

Cartea este un instrument foarte util atat pentru cei care abia descopera social media, dar si pentru aceia care vor sa aprofundeze anumite aplicatii si resurse pe care internetul ni le ofera.

Vremea in care traim  este dominata de timp. Viteza cu care facem lucrurile ne coordoneaza intreaga viata. Vrem sa trecem repede peste lucruri care nu ne plac pentru a avea mai mult timp pentru noi. Totodata, traim in trecut sau in viitor. Ne aducem aminte mult mai des decat ne gandim la acum si speram la lucruri, oameni si emotii ce vor veni maine.

In viteza noastra uitam sa respiram aerul prezentului. Cautam schimbari, nemultumiti de ceea ce avem, regretand trecuturi in care ne era mai bine sau viitoruri ce ne-ar deschide calea spre fericirea deplina.

Incepem insa sa realizam greselile noastre pe masura ce le facem, le gandim si ne orientam cu fata inspre noi si incspre ceilalti acum.

Luna octombrie a venit cu multe bunatati si mi-a aglomerat instant timpul liber:

-pe 1  au inceput recrutarile pentru DAfi. Maine avem conferinta de prezentare urmand ca pe 20 sa tragem linie si sa ii cunoastem pe aplicanti;

-am inceput intalnirile de la NMS. Chiar astazi am avut cea de-a treia intalnire, a doua de sharing despre managementul unei campanii de promovare;

-am facut voluntariat la Anim’est; am lucrat la Guest Desk unde a trebuit sa fiu mereu prezenta pentru a verifica listele cu invitati si a le inmana acestora badge-uri, materiale promotionale si harti. Totodata am avut placerea de a-l intalni pe Amin Taghipour, directorul scurtmetrajului Peal din competitia studenteasca si de a-i arata o mica parte din frumosul nostru oras, cu explicatiile de rigoare despre fiecare cladire si strada in parte din zona: Curtea Veche – Calea Victoriei – Piata Amzei – Gradina Icoanei;

- am facut de asemenea voluntariat in cadrul celei de-a doua editii a TEDx Bucharest, unde am avut onoarea sa o ascult in special pe Oana Pellea (alaturi de ceil;alti vorbitori) care ne-a incantat cu un discurs despre emotie, curaj si despre cum sa traiesti azi, acum si sa te bucuri de fiecare zi in parte;

-de asemenea am participat la 2 conferinte minunate organizate de Manafu: Connections in cadrul Webstock si prima editie a seriei de conferinte Women on Web, unde am invatat ca trebuie sa am curaj sa pornesc pe drumul dorit si ca oamenii vor cunoaste despre mine ceea ce vreau eu sa le arat;

-am participat la primele editii al GOmentorship ce au loc martea, de doua ori pe luna la Sala de Lectura a Facultatii de Litere. Sunt curioasa ce ne pregatesc speakerii zilei de maine;

- multe carti ctitite si petreceri studentesti

De asemenea mi-a placut foarte mult cum Bogdana Butnar a adus argumente atat de puternice cum ca Facebook nu ne ajuta sa ne cunoastem si sa cunoastem mai multe si mai importante. Schimbul de informatie se face cu o viteza incredibila in urma caruia nu avem timp sa reflectam si sa ne insusim mai nimic, pentru ca tot mereu apar alte si alte informatii (utile sau nu) care ne atrag atentia. Astfel, drumul nostru spre cultura este deviat de lucruri care ni se pare importante doar pentru o fractiune de secunda, insa sunt de ajuns cat sa na faca sa uitam ce ne dorim si ne trebuie cu adevarat. Uitam sa analizam, sa intelegem si sa invatam, uitam sa ne oferim viziunile proprii si ne ascundem in spatele butoanelor de “like” si a dorintei de epatare.

Si ca sa inchei cu o frustrare de-a mea…in ceea ce priveste discursul lui Andrei Soare, nu inteleg de ce oamenii isi complica viata, nestiind ce status de relatie sa isi puna pe FB. De ce sa aleaga gresit in majoritatea cazurilor (25% din divorturi in Anglia au loc cauza FB) , cand pot foarte bine sa ignore acea optiune si sa scape de un stres.

Sunt atat de fericita ca le-am putut fi alaturi in aceasta zi importanta si ca i-am ajutat cu tot ce am putut. Toata noaptea am ras si am plans de fericire, am dansat, i-am imbratisat, le-am urat toata fericirea din lume si le-am promis ca nu ma opresc la rolul de domnisoara de onoare, ci voi continua cu cel de matusica.

N-am putut aplica imediat pentru ca nu aveam la dispozitie decat telefonul mobil. Cum am ajuns acasa, undeva pe la 12 noaptea, am inceput sa completez formularul de aplicare. Stiam ca locurile sunt limitate, dar am stiut ca unul din locuri este pentru mine. Pentru ca imi doream din tot sufletul sa particip, sa ma dezvolt si o data cu mine sa dezvolt si ONGS-ul din care fac parte.

Cu vreo 2 saptamani inainte sa plec in Turcia (de pe 22-29 august am fost intr-un circuit in Turcia cu parintii, dar despre asta, sper,  intr-un alt post ce va urma) am avut interviul. Cu Vlad m-am intalnit la Afi. Aveam  emotii incredibile, dar imi mentineam increderea in mine. Am vorbit despre tot felul, preponderent despre mine: despre ce am facut pana acum, ce obiective si asteptari am de la camp si de la NMS. M-am energizat si am reusit nu numai sa fiu deschisa si sa il las pe Vlad sa ma cunoasca, dar si sa ma descopar inca putin, sa realizez lucruri care existau in mine, dar de care nu eram constienta. Nu am inteles prea bine ce se intampla cu mine la momentul respectiv, dar urma sa inteleg 3 saptamani mai tarziu.

Am fost acceptata. Mi-am facut 2 bagaje, unul pentru Turcia si celalalt pentru Plaiul Foii. Am ajuns pe 29 august din prima calatorie, undeva pe la 22:00 si in mai putin de 8 ore plecam iar.

Eram nerabdatoare sa sa vad ce se va intampla si totodata atat de emotionata in privinta oamenilor pe care urma sa ii intalnesc. Inca din tren, toate emotiile mi-au disparut. Ne-am ocupat timpul cu jocuri dragute si cu povestiri despre noi.

Am ajuns la Brasov, de unde un mini autobuz ne-a luat pe toti cei prezenti si ne-a transportat la Plaiul Foii. Calatoria  nu a fost lipsita de aventuri. Erau lucrari si gramezi mari de pietris in mijlocul  drumului; cei mai curajosi au pus mana pe lopeti si pe greble, dar nu s-au bucurat prea mult, pentru ca in scurt timp gramada a fost nimicita de un grader.

Cei din echipa CROS, aflati la Camp de ceva timp, ne-au intampinat cu zambete, turta dulce si ciocolata. Ne-au impartit pe camere cu ajutorul unor biletele colorate (am ales Roz ca de fiecare data) si ne-au prezentat cabana unde urma sa ne petrecem urmatoarea saptamana (most of the time).

Am stat in camera cu Mada, Roxana si Salomeea. Aveam paturi duble, suprapuse si am ales sa dorm la inaltime, dar la perete de teama sa nu cad noaptea din pat. Legata de clanta usii am gasit o scrisoare. Aveam timp pana la ora 17:00 sa gasim cateva obiecte (ca de exemplu un mierodrom, o gulguta flaxurata, ceva lipicios). Cautarea nu a durat foarte mult si am gasit cam tot ce era pe lista, intr-un fel sau altul, avand in vedere ca unele obiecte le-am inventat pe loc ).

Ne-am strans cu totii in sala de mese si ne-am prezentat; pe noi si obiectele gasite. Restul serii l-am petrecut pictand cutii si tablouase cu care sa ne decoram cabana :X:X pana am adormit cu totii rapusi de oboseala.

Ziua 1: Networking

Ne-am impartit pe familii si am inceput sa aflam lucruri cat mai interesante despre rudele noastre. Ne-am construit o casa, pe masura dorintelor fiecaruia si apoi un oras. Eu am fost Caiseea, mandra fiica a familiei Caisa

Dupa aceasta, Elena Capruciu si Costel Coravu ne-au dat adevarate lectii de viata.

Ziua 2: Learning

Am avut un maraton binefacator de discursuri ce m-au inspirat si m-au facut sa realizez mai bine rolul meu in societate, in viata mea si in tabara. De asemenea am invatat cate ceva despre povesti cu Cristi Lupsa si despre cum pot obtine in viata ceea ce imi propun cu Mihaela Feodorof.

Ziua 3: Playing

Oh…in ziua 3 ne-am jucat si ne-am jucat si iaaaar ne-am jucat. Ne-am cunoscut si mai bine si am legat prietenii..In ziua a 3-a am jucat pentru prima oara Twister :X si Catan, am sarit elasticul dupa o pauza de peste 5 ani, am jucat poker si remi, am modelat lut, am descompus un turn instabil, am sarit sotronul si poate au mai fost..

Seara a culminat cu Catch the flag pe intuneric, la marginea padurii. Ideea mi s-a parut foarte interesanta, mai ales cu spiritul meu de aventura exagerat . Am reusit sa ii salvez pe cei din inchisoare inainte sa fiu si eu prinsa la randul meu si am mai reusit sa cad intr-un sant. Mda… cu acea cazatura se fac in total 4 cazaturi pe parcursul intregii tabere. Vanataile inca le am.

Ziua 4: Sharing

In ziua de Sharing m-am hranit cu informatii din cunostiintele si experienta celorlalti. Am aflat despre neuronii oglinda, feedback, inner si outer game si m-am considerat Missfited pentru a participand astfel la grupul de discutie al lui Tibi Borza pe cele mai diverse, funny, interesante subiecte. Am citit 3 carti vii: Elena Capruciu, Vlad Atanasiu si Traian Bruma, pe care le-am devorat mai mult decat fericita si la randul meu am fost carte, impartasind experienta avuta la Istanbul ( care a fost de altfel detronata).

Seara s-a incheiat cu workshopul doamnei Elisabeta Stanciulescu, un om minunat care mi-a deschis ochii asupra intrebarilor pe care singura trebuie sa mi le pun cand nu stiu unde sa gasesc raspunsurile.

Ziua 5: Planning

Ziua a inceput cu intrebarea “Cand?”. Nu am stiut pe moment ce sa ii raspund lui Alex Gavriliu, dar nu dupa mult timp mi-am dat seama. Raspunsul a fost “diseara”, insa l-am pastrat numai pentru mine la momentul respectiv la fel cum am pastrat si intrebarea pe care mi-am pus-o atunci.

A urmat apoi o aventura superba pe munte. Am avut timp sa  reflectez asupra tuturor celor intamplate in acele zile. Am reusit sa imi ordonez gandurile si sa le gasesc o explicatie. Am reusit sa ma inteleg si sa incep drumul spre varf.

La intoarcere am reusit chiar si sa cad in rau )

Seara le-am avut pe toate. Am avut inceputuri si sfarsituri, am facut foc de tabara, am ras si am plans, am dansat si am baut, am cantat, m-am jucat si m-am indragostit de melodiile Cirque du Soleil. Si cand am inchis noaptea ochii, in pat, am stiut ca se termina o saptamana minunata, dar ca incepea un an si mai minunat.

Ultima zi am impartasit fiecaruia gandurile noastre. Ne-am imbratisat mult si ne-am promis sa ne revedem cat mai repede in Bucuresti, apoi am plecat inspre gara. In tren nu am mai rezistat si am ctitit toate biletelele primite. M-a emotionat fiecare in parte, unele mai mult decat m-as fi asteptat. Aici as avea mai multe de spus, dar vreau sa imi pastrez modestia si emotiile. Insa stiu ca de acum ma voi increde mai mult in farmecul si personalitatea mea. Si voi fi mereu constienta de ceea ce pot si de ceea ce nu pot sa fac pentru a creste frumos.

Am ajuns acasa plina de vanatai: am alunecat pe scari, am cazut intr-un sant, pe ringul de dans si intr-un lac. Eu detin recordul ) Am ajuns incarcata de emotii si de sentimente de tot felul.   Am ajuns fericita si entuziasta, cu o pofta uriasa de a trai asa cum vreau si inconjurata de oameni care sa ma energizeze sau carora sa le transmit energia mea pozitiva.

Noaptea inca visez ca sunt acolo si astfel stiu ca experienta a fost mult mai puternica decat simt la nivel constient.

Le multumesc celor din echipa CROS pentru lucrurile minunate ce au luat nastere, pentru ideile si viziunea lor, pentru cat de speciali sunt si ne-au facut si pe noi sa ne simtim.

Am petrecut 6 zile la mare perfecte, din toate punctele de vedere..

Cum m-am declarat martea trecuta, eram virgina de Vama Veche…dar am facut-o si pe asta . Mi-a placut la nebunie, nici nu ma asteptam la atceva…desi se putea mai bine la anumite capitole: prea scump, prea multi oameni care nu aveau ce cauta acolo, prea multi copii si in consecinta prea multi parinti. Clar prea multi copii la mare. Nu stiu de cand am inceput sa gandesc asa, cert e ca imi doresc sa se faca o statiune unde sa se duca toti oamenii cu copii sa nu ne mai streseze pe noi la cap. Sa nu ne mai streseze parintii care stau cu gura pe cei mici de dimineata pana seara acasa, pe strada, la terase, pe plaja, in apa…

Mi-era dor sa ascult Emil, Da vrei..si pe acolo nu am avut unde …continuam.

In vama e asa cum imi place mie si am putu fi exact cum imi place mie. Am putut sa dansez cum imi place mie si sa visez la soare.

A doua experienta a fost contrastanta si neasteptat de naplacuta: Liberty Parade. Ramasesem cu amintirile din liceu si credeam ca va fi la fel. Dar dupa ce am ajuns, abia am asteptat sa plec de acolo. O voi considera ultima experienta de acest fel.

Mamaia: la 7 dormeam pe plaja, asteptand-o pe A sa se trezeasca. M-am trezit intepenita de la nisipul ud si arsa de soare. Am plecat inspre hotel si am petrceut cateva ore bune pe terasa cu A, vorbind despre vrute si nevrute.

Acum am ajuns iar acasa. O sa plec cat mai curand, caci stiu ca nu rezist mult in casa. Din neferricire pentru timpul meu liber, am de rezolvat niste chestii pentru facultate, dar sper sa nu dureze prea mult. De maine le fac, de maine

aaa da…si am racit. iar.